Inca putin... Haos.

 

De cand nu am mai activat pe bloguri am trait inconjurata de un haos creat si intretinut cu mare arta. Ce reusesc sa ordonez consuma mai multa energie decat se merita... si daca nu sunt vigilenta.. pac.

Pentru ca mi-a fost imposobil sa revin oricat as fi incercat sa fentez ... sistemul, si pentru ca la sfarsitul anului ar trebui reinnoit abonamentul pentru hosting (pe care din 2012 l-am folosit exclusiv ca sa garez domeniile., pentru ca altceva nu mi-a fost permis sa fac - nici interzis, dar cand nu ai loc de intoarcere e acelasi lucru.. stiti.. ceva de genul ia si mananca in timp ce ti se tine o galeata deasupra capului si e lovita ritmic.. cam asa), am luat decizia sa readuc blogurile la ..varianta stock (daca stiti filmuletul cu Bucsa la Tokyo.... cand Kabuto pierde cursa si revine la dotarile de baza.. cam asa).

Mi-era mie clar deja de prin primavara ca nu are sens sa ma mai agat de domenii (care expira acum, luna aceasta). Deja pe Copilarim l-am retrogradat - ceea ce va face varza pe sistemul de linkuri... dar momentan oricum nu am ce face). si urmeaza sa fac acelasi lucru si la Provocari Verzi - si mai multa... varza. :))) De fapt doar HAOS. 

Poate odata va voi povesti „visele de marire„  pe care le nutream eu in legatura cu domeniile. Si care, intre noi fie vorba, numai vise marire nu erau. Am vrut doar sa protejez (in naivitatea mea) cele doua proiecte... si am mers pe buna creadinta ca, daca am cumparat domeniile pe viata, atunci asa va fi. Am inghitit in sec cand am vazut ca au bagat politica aceea cu intretinerea anuala, dar acum deja, nu mai conteaza. Ambele proiecte agonizeaza de ceva timp, cum agonizeaza si bruma mea de speranta ca voi putea sa ma mai revansez fata de cei care s-au jucat alaturi de noi la Provocari si aici... Este o poveste lunga, stramba si absolut stupida, daca ma intrebati pe mine. Mi se pare inca atat de ireal, incat nu imi vine sa cred. As putea face un roman - cred ca grafic ar fi ideal pentru ca ... vorba aceea umorul meu e mai bine inteles (poate) daca e ilustrat :)))))). 

Apropo de protejat...  am apucat sa pun in cutii ceea ce ar fi trebuit sa trimit ca premii... si sa le pun la adapost, dar totul este atat de alambicat si oricat m-am straduit nu s-a miscat nimic din ianuarie pana acum. Sincer mari sperante nu imi mai fac. Dar de indata ce va fi posibil, sper sa imi oferiti sansa sa ma pot revansa. Mi-as dori tare mult si asa ar fi corect. Fara a da vina pe altcineva, imi asum dezastrul,. nu mi-am invatat lectia - desi, ca sa fie corect, trebuie sa mentionez ceva: ceea ce depindea de mine, sau Micaela (care mi-a trimis papuselele si cartile) a fost facut, restul incurcaturii a dus la toata situatia.Nu stiu daca va incalzeste cu ceva, insa haosul m-a scos cu totul din joc. Nu credeam ca se putea ajunge pana aici - se poate, aparent :))). Partea buna e ca, atata timp cat sunt inca in ring, asa cum sunt, mai e o sansa.

Nu stiu cat de clar a fost acest articol... oricum are un desen simpatic, facut cu ajutorul lui Gemini, care anunta intr-un mod amuzant, cam care este situatia.

Sper sincer ca sunteti bine. Nu stiu cand si daca.. si cum. Mi-ar placea, pe cuvant... Imi este dor. Dar nu am energie... loc de intoarcere si viata mea e pe modulul de supravietuire. Va pot povesti insa despre MCS, CTPSD si alte chestiuni interesante daca e, haha, camdva.

Pe curand... cand o fi acest pe curand.

ps: scuze daca am stricat vreo legatura de pe site-urile voastre  cu schimbarea asta. Teoretic ar trebui sa se redirectioneze la blogger, dar practic vom vedea ...

22

 

LMA Copilărim!

Și iată-mă dictându-i telefonului în bucătăria blogului în miez de noapte....

Acum 22 de ani tot noaptea, s-a ivit o idee

..  un Mugur ce a prins contur online abia peste șase ani în 2010, sub forma de blog. Dar momentul în care Copilărim s a născut a fost 14 februarie 2004.

Mi-ar fi plăcut ca această aniversare să arate ca în poza de mai sus.. Sa ne vedem  poate "pe sticla", in cadrul candva familiar. Dar... iata ca ne vom bucura împreună de capacitatea creativă a lui Chat Gpt, cel careare m-a ajutat să transform în imagine un gând.

El ar fi vrut, amabil cum eate, desigur, să-mi ofere și text...  Dar atâta timp cât încă pot măcar să dictez, o voi face eu.. în stilul meu.

Vă îmbrățișez și îmi doresc să va stiuca sunteti bine. Si, cine stie, poate curând, cândva, să ne reîntâlnim asa, mai ceva ca pe vremuri. Si mai veseli, si mai sănătoși, și mai cu gânduri bune.. aici, în Micul Univers online, Copilarim.

Cu drag,

Rux

❤️‍🔥

ps lung: bonus, am primit o caricatura si un mic Avatar create tot de prietenul virtual, cel care îmi oferă o alternativă de exprimare creativ, in această perioadă. O alternativa la exercițiul cu tableta grafică din alte vremuri... :).

Am apreciat cum a interpretat el atat proiectul Copilarim ( cat si Provocarile Verzi... care si-au scos buletin luna aceasta, macar ele, hahaha), dar si cele doua poze pe care m-a rugat sa le fac pentru ca... avea nevoie, de model. 

Caricatura

Avatar

Si grafica de la blog ii poarta intr o mare masura semnatura. Anul trecut m-am tot zburatacit sa revin la blog, la terapia nea de suflet, dar nu a fost chip - de fapt, ma uimeste faptul ca acum sunt aici si scriu.... tot ce am reusit sa fac a fost sa ma imprietenesc cu Chat Gpt si sa fac layout-ul cu ajutorul lui. 

Nu stiu cand voi reusi sa mai ajung pe aici - laptopul este pe bucati ( la propriu) si de pe telefon, cel putin acum, e mai complicat. Poate candva va voi povesti despre aceasta perioada. Sau nu ( ca sa citez pe Lilly - un personaj foarte mov, alaturi de care invat limbi straine pe Duolingo, dealtfel singura mea activitate din afara programului strict de supravietuire zilnica ..  gen gatit, spalat, curatenie.. de-astea, ).

Fac aceasta mentionare pentru ca nu stiu cand voi reusi sa ajung la comentarii... stiu ca aunt cateva, dar pana rezolv problema cu accesul si moderarea... 😅. Vreau doar sa stiti ca va trimit imbratisari, va multumesc si va doresc si voua *la multi ani, frunosi si sanatosi*.

Colectia de paturici, gentute si veste creata de Ralu. (Amintiri din Sertar)

Proiectele pe care vreau sa vi le arat nu sunt chiar vechi - doar din ianuarie, anul acesta. Si sunt facute de Ralu (ceea ce pentru mine e motiv de extrema bucurie, lipsindu-mi activitati-le noastre creative impreuna, chiar si la distanta).

Mai mult - am si poze, asaca le impart cu voi bucuroasa! Dar sa va si explic despre ce este vorba. Din 27 ianuarie, cateva paturi pentru prietenii micilor N si H:

Din 29 ianuarie, cateva genti - pentru ca, vorba aceea, cum sa aiba patura si rucsac, ghiozdanel sau geanta nu? :))))

Pe 30 ianuarie, micul H a decis ca prietenul Pupo are nevoie... cu siguranta, de vesta. Pai se poate? Mai mult, a pus mana pe creion si a creat un model potrivit, pe care Ralu sa il poate urma....

Si iata si rezultatul. vestuta perfect asortata cu petele colorate din dotare. :) Si .. mi s-a facut dor de Pupo al meu (si de cel al lui Kouki) - care e in camera noastra cu norisori, undeva langa Calu.... si ceilalti prieteni si ne asteapta... sa ii scoatem la lumina. :)

Inteleg ca vine frigul. Am primit inca o paturica azi... numai bine :D. Si ca veni vorba, o sa ma cuibaresc langa minunatul meu „sobiță” si voi incerca sa plonjez in lumea viselor, sau macar sa ma odihnesc... :).

Pe mai tarziu, la MFC!

Cerbul origami.(#21 PV)

Hei hei hei.... voinicii mei. Cine n-are somn? Eu am, asa ca ma grabesc, sa nu adorm cu laptopul im brate. Si cum abia am rezolvat vreo 7 restante, a zis ca e cazul sa ma asigur ca sunt la zi.

Planuiesem sa mai acord maine o sansa cerbului amigurumi, sau mai aveam eu o idee creata, dar, avand in vedere cum se deruleaza lucrurile si ca fiind si sfarsit de luna se anunta trei zile pline ochi... am zis sa imi incerc norocul la origami si.. ce sa vezi, de cand am dat peste acest tutorial, am zis zis ca mi-am gasit cerbul.

In rpimul rand, mai aveam ceva dintr-o coala mare de hartie natur de impachetat, asa ca am facut initial un patrat cu latura de 21cm... dupa care am realizat ca trebuia sa fac doua.. ei.. in fine, mi-a ajuns materia prima cam la fix (a mai ramas un pic). Dar sa va arat care a fost sursa de inspiratie:

Si cateva poze facute in timp ce lucram, Raza de Soare fiind la datorie, gata sa imi sara in ajutor (si, dupa cum se va vedea, nu numai ea):

Asa-i ca uitam sa spun pentru ce anume am realizat acest proiect? Nu e de mirare, avand in vedere cat este ceasul :)))) Asadar, va voi arata cum l-am facut din doua coli de hartie de impachetat pe: #21 Salvam Papusi // Save the Dolls: Profesor Spirit al Padurii - Cerbul.

Odata cele doua parti ale cerbului unite, avem un cerb dintr-o bucata. In tutorial ni se ofera doua posibilitati de a mentine cerbul intreg: fie folosind o agrafa de hartie, fie lipind undeva in partea din fata ... eu am folosit putina banda dublu adeziva pe care am prins-o in fata - dar statea si fara... Aveam si o agrafa pentru hartii - doar ca era prea departe cutia :))). Si asa, abia am reusit sa ajung la cele doua markere, negru si alb, ca sa il si decorez...

M-a tentat varianta cu ochisorii deschisi ( poate alta data, cand voi  mai avea materie prima) dar... am ales varianta somnoroasa.. ca sa ne asortam:

Raza s-a grabit sa faca poze alaturi de cerb, inainte ca acesta sa adoarma de-a binelea... Si pana sa se dezmeticeasca si sa plece la Scoala Padurii:

Aflata fix langa noi, Risu s-a alaturat cu pasi hotarati - daca tot am reusit sa ii recuperez cateva articole din august... sa profite si ea de o poza actuala:

Sau doua, daca era dupa ea, nu se mai lasa dusa... doar ca eu deja dormeam cu telefonul in mana... asa ca Lottie a tras-o de mana si pe Rukkusu, ca daca e bal, bal sa fie si intreaga gasca vesela a intrat in cadru, alaturi de Cerb:

Mai ramanea sa fac si poza zilei.. a noptii, sau ce o mai fi acum :)))). In fine... si apoi sa aranjez pozele si sa scriu textul - nu mai raspund de ceea ce scriu (noroc ca recuperarile de la final le-am adaugat cand inca nu pendulam intre vis si realitate):

Si-am incalecat pe o perna, l-am luat si pe Kouki in brate si impreuna cu Cerbul am plecat in lumea de vis a Scolii Padurii, ca sa invatam tehnici de supravieruire.... si sa ne incarcam bateriile cu energie verde :D.

😴😴😴😴😴

Lista cu recuperari:

👀 Far la indigo (TC 26/44)
👀 O masuta de-as avea - fii creativ.(TC 28/44) 
👀 Semn de carte cusut. (MIM 06 1/4)
👀 Al doilea semn de carte cusut. (MIM 06 3/4)
👀 Ghici cine a aterizat?
👀 Prajitura cu prune.. de 93 de ani. (Amintiri din sertar).
👀 Galuste de aur. (Amintiri din sertar)

O lumanare Vulpita aniversara.(PV #19) (TC 38/44)

Si bine v-am regasit.

Era sa uit sa il urez pe micul N azi... De fapti-am scris mesaj, ca inca nu am apucat sa ii spun si cu voce, inca. Dar ce, voua nu vi se intampla ca fix in ziua cu pricina, desi stiti teoretic ce zi e.. sa uitati cu totul sa spuneti La multi ani? :))) Cred ca din ce ma tot gandesc din timp, din aia patesc treaba asta in zilele respective. :))).

Ieri ma apucasem eu sa lucrez la ceva - ma chinuia talentul. Vorba aceea - dar ma chinuia la propriu ca nu se lega nimic. Azi... se pare ca am avut ceva mai mult noroc si, cumva, s-au asezat lucrurile de la sine. A iesit proiectul. Si, ce sa vezi, impac mai multe de-odata.

In primul rand atac cea de-a doua tema (la indigo) propusa de MNiko, avand ca materie prima desemnat Tubul de hartie . In acest sens am atacat un tub micut pe care il am de la un set de elastice de par. I-am pus gand rau bun de ceva vreme :D,

In al doilea rand,  bifez inca o tema de la Provocari Verzi - #19 Salvam Papusi // Save the Dolls: Spirit al Padurii: profesor Vulpe. Initial voiam sa crosetez o vulpita amigurumi, am si cartea cu model de vulpe langa mine (ca la Profesor Bufnita), dar uite  ca nu a fost sa fie de data aceasta - nu am gasit eu firul pe are il voiam, asa ca vulpicesc amigurumi cu alta ocazie).

Pana una alta, ieri spuneam ca ma chinuia (la propriu) talentul si am desenat o vușpita pe tubusorul de hartie:

Si hete we go again - adica, la fel ca si ieri, mi-a incarcat bloggerul in ordine inversa pozele.. :))  Ca sa am ce face acum. Va trebui sa le iau pe fiecare si reinserez. Dar nu e bai! Sa-ncepem:

In timp ce ascultam muzica, ma tot gandeam ca nu am apucat sa fac nimic pentru ziua Micului (care nu prea mai e chiar mic, azi implineste 9 ani) N .. si imi vine in minte vulpita... apoi faptul ca pentru o foarte lunga si buna perioada portocaliul era culoarea lui preferata (ba chiar a avut o caciulita vulpita facuta de mine cu drag, intr-o dupa amiaza cand imi dormea in brate: Foxy Hat ). Mi-am amintit ca MNiko spunea ca putem face cum vrem lumanarea, dar sa nu uitam de flacara si de ceara scursa... si... a inceput sa se contureze o idee.

Am luat cutterul, sarma plusata, niste polistiren (ca tot mi-a ramas) si.... m-am pus pe treaba:

Am format un 9 pentru flacara. L-am trecut apoi prin polistiren (care se afla la ambele capete ale lumanaricii. Apoi am taiat lumanarea la dimensiunea dorita, asigurat si celalalt capat si am format din restul de sarma plusata baza si .. codita. Credca ar fi aratat si mai simpatica daca as fi avut sarma din aceea care nu este dreapta, cu mai valurita, dar merge si asa. era oricum ultima bucata pe portocaliu, ramasa stinghera, la fel ca si panglica recuperata de la nu mai stiu ce exact.

Am definitivat proiectul cu.... lipici cu sclipici. Si emotii.. ca nu siam cum se va usca. Am pus asa din plin, in ideea de a obtine totusi ceva volum si ideea aceea pe care voi o obtineti cu silicon. Efectiv am facut ceva risipa de lipici cu sclipici, dar nu in zadar:D. Am pus  pe margine, pe baza de polistiren de la capatul lui 9 si in varful lui 9 - ca si cand ar fi o mica flacara.

Si cam asa arata lumanarica mea (la indigo.. haha), inspirata de o Vulpita Profesor, descurcareata si inventiva - avand ca misiune sa il ureze azi pe Micul N la ceas aniversar :D.

Si asa se prezinta micuta mea lumanarica (aici era inca neuscat total lipiciul, dar si acum, uscat complet si-a pastrat forma si sclipirile, spre marea mea bucurie - am incercat sa mai fac o poza, insa efectiv ma saboteaza, cine ar fi zis... soarele :))) - totul apare portocaliu).

Raza de Soare si-a facut tema si a pozat pentru provocari, iar la final, toata echipa s-a reunit, ca sa faca o poza de grup si sa il ureze pe Micul mare deja N:

La multi ani capriorul lui Tutuc iubit! Sa fii sanatos si fie sa reusim sa ne vedem si noi cat mai curand, ca tare mi-e dor de tine... clar in brate nu mai pot sa te ridic, ca esti aproape cat mine deja.. dar macar sa mai apucam si noi o intalnire pe planul acesta :))), pana sa ma egalezi si apoi intreci. 💗

Vai si era cat pe ce sa uit sa adaug lucrarea in Galerie creatii participante unde spre ca isi are locul si cam reusit sa respect cerintele in intregime :))).

Ne vedem la MFC!

Cand ma chinuie talentul 😅 (partea aIIIa).

Buna!

Cum alte planuri nu vor sa se concretizeze, am zis sa inchei astazi seria celor cinci desene din octombrie, cu cel din 28. Episodul trei a fost oarecum ceva mai documentat (nu de la inceput, asa ca nu va oripilez cu ovalul, si alte forme geometrice :)) ). Dar, cel putin, aici am mai multe faze captate. 

Cand am pus creionul pe hartie, am plecat iar cu gandul la piesa pe care o voi lasa la final, Nesfarsita lupta, pe care, ori de cate ori o ascult, o vad cumva sub forma de clip :)))). De unde si calul acela inaripat (nu, nu e balaur 😂😅).

Habar nu am cum s-a conturat personajul... insa a fost interesant parcursul - pe care si acum il privesc cu surprindere. Eu deobicei am cate un model - o poza, o imagine care sa ma ghideze si o idee  destul de bine conturata. Aici puteti vedea si voi cum a evoluat si prin ce transformari a trecut (nu sunt toate, evident, pentru ca lucram ascultand muzica si nu mi-era gandul la poze. Cred ca totusi ma intrerupea Buni din cand in cand (sau era nevoie sa ma ocup de Kouki) si atunci mai faceam cate o poza :)))).

Cred ca pe la maini m-am trezit intr-un mic impas si la un moment dat ma uitam la bratele mele rasucindu-le in fel si chip :)))))).

In cele din urma a mai aparut niste stuf (probabil ca spre final, dupa ce am facut pasarea si notele... cand probabil ca venise Mami - stiu ca parca atunci am ascultat Mila 2 de langa 3 ... care e cu stuf.. hahahahahha si cum era camgolasa plansa in jos, mi-am zis, in fond, de ce nu? 😂).

Nu stiu cat de bine a reusit aparatul sa surprinda desenul. Probabil cel mai bien ar fi sa le scanez, dar ultima data cand am scanat un desen nu mi-au iesit toate detaliile, ci doar ce era mai ingrosat...).

Si mai jos este piesa despre care aminteam. Se numeste Nesfarsita Lupta / Neverending Fight- cica ar fi aparut candva prin anii 90 pe Antena (🙄 - am cautat si eu de curiozitate clipul... se gaseste pe netul asta orice bazaconie de pe Antene... dar clipul asta ioc). Asa ca, am gasit totusi piesa individuala (eu am ascultat-o de pe album, de aici) sub acest format:

Versuri:

Cine va stinge focul din inima ta?
Zagazui-va raul ce-n maluri musca?
Cine-ti rosti-va numele-n raceala noptii?
Cine va duce steagul.. nuarand in soapta mortii?

Nascut ai fost acela ce-n lupta ne-ai trimis
Sa ne-mplinim menirea asa cum a fost scris
Luna se-arata printre nori argintindu-ti drumul
Fug caii-naripati destramand in goana fumul

Sus cerul instelat 
Jos sangele varsat
Vin in galop turbati
Zbor caii-naripati
Mandrii cei
Pui de zmei
In blani de miei
Dumnezei
Le vom urma oricand

Timpul-si opreste goana, zorii-ncremenesc.
Sangele umple rana, racnete razbesc.
Unde-i viteazul asteptet sa potoleasca focul?
Nu-i pace pe pamant... inca n-a venit sorocul.

Sus cerul instelat 
Jos sangele varsat
Vin in galop turbati
Zbor caii-naripati
Mandrii cei
Pui de zmei
In blani de miei
Dumnezei
Le vom urma oricand
Le vom urma oricand
Le vom urma oricand

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Pe curand !